Denaturarea realitǎții, disimulare, fals, minciunǎ, aparență, dedublare, măști, autocenzură – sub necurmatul asalt informațional dezlănțuit de progresul tehnologic, am întors de multe ori acești termeni pe toate părțile. Și nu sunt fără îndoială singura dintre membrii generației mele, ajunși la maturitate în comunism, cărora această temă de reflecție îi trezește amintiri neplăcute. Decenii după prăbușirea regimului comunist, iată-ne trăind într-o epocă a producțiilor online nesfârșite și amăgitoare, în care adevărul a devenit relativ, iar realitatea însăși e doar o construcție ai cărei parametri se modifică în funcție de unghiul și acuitatea privirii, dar și de interesele care dictează emisia de conținuturi pe internet. Bâjbâim printr-o lume a dezinformării, a proliferării narațiunilor mincinoase la o scară inimaginabilă anterior. În ciuda diferențelor de magnitudine și complexitate, asemănările cu sistemul totalitar pe care l-am cunoscut atât de bine sunt evidente. Mi se pare, deci, firesc să ne punem întrebarea dacă lecțiile acelei perioade, strategiile rezistenței pe care le-am perfecționat sub dictatură, ne-ar putea fi de folos și în prezentul controlat de tirania algoritmilor. Continue reading Prizonieri în universul virtual